Important

Cu si far’ de Romania

Lipsesc si eu cateva zile din sfera socio-politica si cand ma intorc dau, iarasi, de subiectul <maghiarii vor autonomie>. In acest cadru,  aflu ieri seara ca guvernul roman a dat aviz „nefavorabil” propunerii academicianului Dinu C.Giurescu de a se infiinta o zi a literaturii romane. De ce? Este o intrebare pe care mi-am pus-o imediat, mai ales ca nu ar fi costat nimic autoritatile statului o astfel de zi; cel putin financiar. Din punct de vedere politic, Guvernul merge pe varfuri in relatia sa cu UDMR; probabil ca de aici vine si refuzul…existenta unor proiecte de legi anti-nationaliste si anti-Romania care mustesc la temelia executivului tind sa iasa sa suprafata si deranjeaza – cel putin pe unii, poate prea putini. Am mai vorbit despre cererile UDMR; nu mi-am schimbat pozitia: consider ca daca traiesti intr-o tara, indiferent de nationalitate si rasa, trebuie sa respecti tara respectiva, cu traditiile, obiceiurile, drapelul, statutul si legile pe care le are. Daca nu vrei, esti liber sa pleci.

Daca ai o majoritate de 70% in Maramures, nu inseamna ca ai si dreptul de a avea autonomie. Esti pe teritoriul unui stat, nu la tine pe insula. Reducand situatia la un nivel simplist, este ca si cum ai locui la bloc: nu faci numai ce vrei tu; apartii de o scara, de un bloc; exista un comitet; respecti reguli comune.

Si care este faza cu <daca zici ceva de rau despre ungurii, esti nationalist>? Inteleg ca nationalismul este o ideologie care tinde sa aprecieze si sa defineasca exagerat calitatile unei natiuni si ca doctrina politica derivata din aceasta conceptie nazuie si ea la anumite drepturi si idei pe care apasa puternic cu o tusa groasa.

A fi nationalist nu este un lucru negativ. Numai in situatiile in care manifestarea in spiritul acestui curent aduce prejudicii identitatii si integritatii altei natiuni, el devine un lucru negativ. A fi nationalist inseamna si a-ti pasa de natia ta, de apartenenta la un grup – o nevoie fundamentala de supravietuire constituita intr-un mod de organizare agreat care a capatat forma si fond de-a lungul istoriei si care a dat nastere unei identitati. Iar o identitate nu se sterge cu buretele, nu este ceva ce vinzi sau cumperi. O identitate nu se inchiriaza, nu se suspenda, nu se neaga, nu se batjocoreste. Ea se apara, se cinsteste. Si la baza ei sta patriotismul – parte integrata si integranta.

Despre romaninu putem afirma ca sunt nationalisti sau patrioti. Din pacate, generatiile curente si cele care vin si vin, nu mai au acel fior interior atunci cand aud de Romania. Sunt putini cei care se bucura de tara lor, lupta pentru ea, plang si rad cu ea. Cei mai multi, insa, privesc Romania ca pe un loc unde stau; ea a devenit un lucru spatial din care, cei mai multi din cei mai multi, vor sa plece. Nevoia de  a trai mai bine, necunoasterea, lipsa de patriotism, precum si dorintele arzatoare, lipsa de sanse reale, ii impinge pe romani sa plece; vrei sa lasi totul in urma si sa incepi  o viata noua, intr-un loc nou, mai bun. Se stie ca este mai usor sa creezi ceva decat sa repari; iar la noi este atat de mult de reparat. Dar cine? Cu cine? Cu ce? Cine sa repare? Cu cine sa faci acest lucr? Cu cei care invoca lehamitea ca justificare a lipsei de actiune civica? Cu cei care arunca un gunoi cu cosul la mai putin de un metru distanta de ei? Cu cei care nu stiu sa isi dea jos ghiozdanul din spate cand intra in mijloacele de transport in comun? Cu cei care nu te ajuta daca ti se face rau pe strada? Cu parintii copiilor care strica parcurile facute pentru ei? Si cu ce? Cata forta, cata rabdare ti-ar trebui ca sa schimbi ceva in tara aceasta? De facut ceva in sistem nu mai vorbesc: pe cat de greu se intra, pe atat de greu se misca lucrurile acolo.

Dar totusi, nu este nimic de facut? Sa plecam cu totii si sa nu e mai intoarcem? Unde? In tarile in care suntem priviti cu suspiciune din cauza lipsei de reactie a autoritatilor noastre si a terfelirii pe care au facut-o si o fac basisti hahaiti, cu creiere de robot, pline de virusi? Cine te apara?

Unde vom fi peste 5 ani? Cine isi pune intrebarea aceasta la nivel de entitate statala? Cei mai multi ne intrebam <unde voi fi peste 5-10 ani?> Dar Romania? Unde va fi ea? Din putinul pe care il vad, mi-e teama de ce va fi peste ani si ani: generatiile care vin sufera de o grava lipsa de educatie si de dorinta de auto-educatie. Si nu ma refer la sistemul de invatamant care a ajuns deplorabil, ci la educatia sociala, umana, culturala…educatia, cea care sustine identitatea. Indivizii de astazi sunt oameni lipsiti de personalitate; daca te uiti la ei, au incrustate in carne bucati copiate de la alte natiuni, de la alte persoane, de la modelele din reviste; sunt un puzzle fara sens si in cautare de sens; iar statul nu le ofera nicio directie, nicio perspectiva. Este drept ca nici ei nu cauta decat prosperitate materiala (nu ma refer la toti oamenii, de ci nu va inflamati ca nu avem anti-inflamatoare astazi). Unii au probleme reale, altii traiesc in puf; unora nu le pasa, altora le este greu sa lupte singuri.

Si probabil ca va intrebati <ce pot face eu?>. Incepe cu lucrurile marunte: saluta, raspunde, nu arunca gunoaie, nu fuma in timp ce mergi pe strada, nu arunca chistocul de tigara pe jos, nu arunca peste geam, prin parcuri sau oriunde altundeva, coji de seminte sau alte consumabile; nu strica bunurile publice (daca nu t eintereseaza sa vezi frumos in jurul tau, gandeste-te ca ai dat bani pe ele); respecta regulile de circulatie, chiar si pieton fiind; nu te preface ca nu vezi o problema, ia atitudine pe cat posibil (nu fa pe eroul!); nu te sprijini de bara de care ar trebui sa se tina calatorii; da-ti ghiozdanul jos cand este aglomeratie; tine-te de bara, telefonul il poti butona cand esti pe loc stabil; nu te opri in mijlocul drumului sau al scarilor ca sa vorbesti cu persoana cu care te-ai intalnit; invata-ti copilul sa se poarte frumos cu ceilalti; poarta-te si tu la fel; opteaza pentru un brad de plastic, nu mai cumpara unul natural care creste in 20-30 de ani, decat daca il iei cu pamant (daca autoritatile nu fc nimic sa opreasca defrisarile, poti face tu: daca nu mai cumpara nimeni, nu se taie)… si cate si mai cate… Sunt lucruri minore care schimba major lumea.

Si uite de la ce am plecat si unde am ajuns: refuzul Guvernului de a crea o zi a literaturii romane, tolerarea ungurilor extremisti (nu inteleg de ce, daca esti minoritate, de orice fel, trebuie sa ai mai multe drepturi decat mine?!) sunt actiuni majore care dilueaza identitatea unei tari si asa cu mari deficiente educationale. Si de ce sa ne pese? Cu sau fara Romania este cam acelasi lucru. Oare?

3 gânduri despre „Cu si far’ de Romania

    1. It looks interesting so I shall follow it. And I like that you also shared a description of the plants with the pictures. Keep up the work and you will create an interesting botanical collection.

      Apreciază

      1. the aim of this blog is excellent pictures as well all the relevant information for the new gardener, I feel it will help many as well educate 🙂

        thank you🙂

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s