Important

UE = un dezastru economic

Uniunea Europeana, aceasta constructie gigant al carei fundament se clatina chiar de la mijlocul existentei sale, isi amana intalnirea cu calaul. Zona euro nu este nicidecum salvata de catre masurile luate in urma celor opt ore de negocieri. Prioritatea bancilor in fata oamenilor este principaul factor care mentine slabita comunitatea europeana; o comunitate care este formata din state-natiune care, logic, trebuie sa se ingrijeasca de ele insele si apoi, daca este posibil, de celelalte state. Fiecare pentru el! Ceea ce este absolut normal daca luam in considerare faptul ca intreaga Europa si nu numai este construita pe un astfel de schelet. Insa sa ne mai scuteasca liderii occidentali cu ipocrizia egalitatii si coeziunii economice si sociale. Nimeni nu o sa sara in ajutorul altcuiva daca acesta din urma il trage in jos sau daca tara salvatoare tremura si ea de febra recesiunii.

Planul salvator al Greciei este de fapt o amanare a dezastrului, bomba economica va fi detonata chiar in crepusculul Europei, iar efectul va fi naucitor: Spania, Italia, Irlanda, Franta vor urma pe lista neagra a doamnei cu coasa. Numai ca tocmai statele europene i-au dat coasa acestei doamne.

Marele decizii tin exclusiv de banci. Iar stergerea a 50% din datoriile Greciei nu reprezinta o solutie care sa salveze toata Uniunea si nici macar cetatenii statelor care au acordat imprumuturile. Recuperarea banilor de catre bancile din Germania si Franta este scopul acestei hore pe carbuni incinsi care se joaca in UE. Norvegia a anuntat ca, desi nu face parte din Comunitate, se gandeste sa ajute zona euro. Dar cum si Marea Britanie se eschiveaza in a ajuta, nu cred ca Norvegia este dispusa sa riste prosperitatea propriilor cetateni.

Deciziile luate zilele acestea de Merkel si Sarkozy contureaza doua tuse importante in tabloul socio-economico-politic:

1. Primul se refera la faptul ca publicul-tinta care trebuie savlat este cel reprezentat de sectorul bancar si nicidecum cetatenii europeni;

2. Al doilea contrazice total fundamentul existential al Uniunii Europene: neluarea deciziilor de catre toti membri, ci de cei mai puternici, duce la nereprezentarea celorlalte state si a intereselor acestora. Ceea ce inseamna ca Uniunea Europeana isi pierde ratiunea propriei sale fiintari. Ce rost mai are UE daca doar Germania si Franta decid. Nu conteaza cine este motorul acestei Uniuni sau ca Franta este bagata in seama de Germania ca sa nu alimenteze frica acesteia din urma fata de „expansiunea” nemteasca. Spatiul european se referea la egalitate, libertate, coeziune, democratie, dezvoltare, prosperitate comuna, identitate culturala, diversitate. Dar pe toate acestea le surclaseaza interesele politice definite de cele economice – de altfel, un realism inteles dar astazi necosmetizat.

Uniunea Europeana este un dezastru economic si din cauza neintelegerilor, precum si din cauza deficientelor administrative propriii statelor dar si cele colective. In centrul acestora se regaseste deficitul de democratie. Acesta s-a raspandit rapid in sistemul european, provocand o serie de probleme structurale. Problema UE este explozia datoriilor externe, a jocurilor politice, a inconstientei, a nepasarii, a diferentelor, a faptului ca Europa nu a reusit sa se reinventeze si sa se adapteze.

Uniunea Europeana tinde sa faca implozie, fisurile sale fiind de natura interna. Problema acestui organism suprastatal nu consta in amenintarile transfrontaliere si in cele de natura terorista, ci in imposibilitatea de a redefini identitatea organizatiei, de la aspectele de natura juridica, administrativa, operationala, economico-financiara la cele sociale si culturale. Iar realitatea anilor 2007-2011 confirma esecul Comunitatii. Obiectivele nu au fost indeplinite, baza din 1946 care a dat identitate UE nu a fost eliminata din gandirea geopolitica mondiala. Uniunea Europeana este la un pas de esec total si trage dupa ea intrega Europa, fragila de altfel. FMI, Banca Centrala Europeana, suplimentarea Fondului de Urgenta al UE nu sunt solutii viabile care sa revitalizeze economia europeana. Zona euro este ea insasi o problema; desi a facilitat fluxurile de capital, a facut posibila finantarea ieftina, a redus costurile afacerilor si a simplificat operatiunile de export, ea a ramas suprasolicitata, in special din cauza lipsei de competitivitate din cadrul comunitatii.

In alta ordine de idei, Grecia este un exemplu real al deficitului democratic de la Bruxelles. Dar lectia nu a fost invatata. Amanarea intrarii in incapacitate d eplata, stergerea a 50% din datoriile externe elene vor trage in jos repede Spania, Iralia, Irlanda si chiar Franta, mult mai vulnerabila decat pare.

Criza economica a Uniunii Europene, plecata din jocul strategic al unora de pe Wall-Street, este o criza a datoriilor nationale, a imposibilitatilor statelor de a-si reduce deficitele publice, a datoriilor guevernamentale si a neimplicarii actorilor importanti in redresarea zonelor periferice ale Europei pe timp de „pace” economica. Sa faci acestea pe timp de criza este imposibil, iar indiferenta, lipsa de viziune si lacomia sunt fatale.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s